Scopul tratamentului este de a încetini sau stopa producerea proteinelor amiloide, de a elimina depozitele amiloide existente, de a trata eventuale afecțiuni de fond (care cauzează amiloidoza secundară), și de a diminua simptomele produse prin afectarea inimii si rinichilor. Pentru evaluarea statusului medical al pacientului, și a efectelor amiloidozei asupra fiecărei părți a organismului este necesară colaborarea medicilor specialiști în cardiologie, hematologie (studiul sângelui și al țesuturilor care îl formează), nefrologie (studiul funcției și patologiei rinichilor), neurologie (studiul sistemului nervos) și reumatologie (studiul afecțiunilor caracterizate prin inflamația sau degenerarea țesutului conjunctiv).
Colchicina, prednisonul și alte medicamente antiinflamatorii pot încetini sau stopa evoluția bolii. Transplantul de măduvă osoasă și celule stem pot ajuta pacienții să tolereze administrarea unor doze mai crescute și mai eficiente de melphalan și alte medicamente chimioterapice indicate în tratamentul afecțiunilor non-maligne.
Prin intervenții chirurgicale se poate diminua presiunea exercitată asupra nervilor și pentru a îndepărta depozitele amiloide localizate.
Dializa sau transplantul de rinichi poate mări durata de viață și îmbunătăți calitatea vieții la pacienții la care amilodoza a provocat insuficiență renală.
Deși nu s-a descoperit nicio legătură între dieta și dezvoltarea proteinelor amiloide, pacienților cărora le-a fost afectată inima sau rinichii pot fi sfătuiți să adopte o dietă săracă în sare și să folosească diuretice.
Transplantul hepatic poate fi o opțiune în cazul amiloidozei ereditare deoarece proteina care provoacă această formă de amiloidoză se produce în ficat.
