Folosind o cartografiere genomică 3-D sofisticată și corelarea ei cu datele publice rezultate din studii de asociere la nivel genomic (GWAS), cercetătorii de la Spitalul de Copii din Philadelphia (CHOP) au găsit legături genetice semnificative între boala inflamatorie intestinală (SII) și stresul și depresia.

Cercetătorii au continuat să implice noi gene cu risc SII, care se găsesc atât în ​​neuronii hipotalamici, dintr-o parte a creierului care are un rol vital în controlul stresului și depresiei, cât și în organoizii derivați din celulele colonului, o regiune mai frecvent studiată în contextul SII.

Constatările au fost publicate în Cellular and Molecular Gastroenterology and Hepatology.

„Rezultatele noastre implică un rol al hipotalamusului în sensibilitatea genetică a SII”, a declarat autorul principal Struan Grant, dr., Director al Centrului pentru Genomică Spațială și Funcțională de la CHOP și Daniel B. Burke, de la catedra pentru diabet. “Datele epidemiologice au arătat anterior suprapuneri între SII și stres și depresie, iar acum am generat date de genomică pentru a susține această asociere. Rezultatele noastre sugerează că hipotalamusul justifică un studiu suplimentar în contextul patogenezei SII.”

SII, care include atât boala Crohn (CD), cât și colita ulcerativă (UC), este în principal o afecțiune mediată imun, caracterizată prin inflamația neregulată a tractului gastro-intestinal. Cursul bolii variază de la cronic activ la intermitent sau rar. Se știe că mai mulți factori genetici și de mediu contribuie la patogeneza SII, incluzând mai mult de 230 de loci pentru boală, care au fost raportați prin analize GWAS. Multe dintre aceste gene au fost implicate în căi legate de sistemul imunitar și microbiom.

Cu toate acestea, există și dovezi în creștere pentru o asociere clinică a SII cu stresul și depresia. Având în vedere rolul hipotalamusului în răspunsurile la stres și în patogeneza depresiei, cercetătorii au decis să exploreze rolul genetic al hipotalamusului în SII.

Pentru început, cercetătorii au efectuat analize de corelație genetică între SII și depresie pentru a evalua gradul de comunitate genetică dintre cele două condiții, utilizând date disponibile publicului. Echipa de cercetare a folosit depresia ca fiind reprezentativă pentru stres deoarece există un număr limitat de eforturi GWAS axate pe o definiție consecventă a stresului, în timp ce, în contrast, genetica depresiei a fost relativ bine studiată.

Analizând unsprezece boli autoimune pentru corelații cu depresia, cercetătorii au descoperit că SII a fost cea mai semnificativă statistic corelată pozitiv cu depresia, deși astmul și scleroza multiplă s-au remarcat și ele ca fiind foarte corelate.

Echipa de cercetare a efectuat apoi analize suplimentare pentru a valida corelația dintre SII și depresie. În primul rând, au măsurat îmbogățirea variantelor genetice asociate SII în modelele genomice 3-D în neuronii asemănători hipotalamici (HN) și colonoizi din biopsiile rectale și au constatat o creștere extrem de semnificativă de patru ori a neuronilor hipotalamic și o creștere de șapte ori neuronilor colonoizi.

Cercetatorii au folosit apoi o abordare sofisticata de cartografiere variantă-genă, conceputa la CHOP pentru a determina care gene sunt implicate in patogeneza SII la aceste semnale imbogatite. Apoi, evaluând acele gene implicate, cercetătorii au căutat căi potențial influențate de variantele genetice asociate SII.

Prin acest efort de cartografiere variantă-genă, cercetătorii au implicat 25 de gene în HN pentru a conferi risc pentru SII. Unsprezece dintre aceste gene au funcții cunoscute în creier, în special CREM, CNTF și RHOA, care sunt gene care codifică regulatori cheie ai stresului. Șapte dintre aceste gene au fost, de asemenea, implicate în colonoizi. În ceea ce privește căile, cercetătorii au observat o îmbogățire generală pentru căile de semnalizare hormonală, în plus față de îmbogățirea așteptată în căile de semnalizare imuna și microbiom.

„Propunem ca unele variante asociate SII să modifice axa hipotalamus-hipofiză-suprarenală și răspunsurile la stres, care la rândul lor ar putea juca un rol în predispunerea pacienților la această boală și exacerbarea prezentării acesteia”, a spus Grant. Studiile viitoare sunt justificate pentru a rafina intelegerea noastra asupra rolului hipotalamusului in debutul SII.

 

 

Material preluat integral si tradus de pe www.medicalxpress.com.