Psoriazisul și mastocitoza la copii, bolile rare ale adulților, melanomul cutanat, terapii biologice în dermatita atopică și astmul copiilor, bolile reumatismale, afecțiunile canceroase, noutăți în transplant și în vaccinuri, informații puțin cunoscute despre infecția cu HPV, certitudinile și provocările medicinii regenerative, tehnici noi de diagnostic molecular – sunt doar câteva dintre temele discutate în cadrul Conferinței de Imuno-Onco-Dermatologie, celei de-a 3-a Conferință a Asociației Române de Imuno-Dermatologie și a 48-a Conferință a Societății de Imunologie din România, care au avut loc în perioada 18- 21 septembrie la București.
Conf dr. Daniel Boda, președintele Asociației Române de Imuno-Dermatologie, a declarat: ”Pentru prima oară în peisajul medical românesc, o asociație profesională de imuno- dermatologie, adică de clinică medicală, se asociază cu una de cercetare fundamentală, de imunologie, pentru a aduce cele mai noi informații referitoare la această patologie, la ora actuală. Au participat peste 300 de medici români din toată țara, 70 de speakeri români și străini (din Grecia, Statele Unite ale Americii, Germania și Italia) și studenți la Medicină. Speakerii români și străini au abordat teme extrem de importante în imunologia clinică și în imuno- dermatologie. În plus, vineri i-am avut alături pe colegii de la Asociația Română de Pediatrie Municipiul București și de la Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică, ziua fiind dedicată imuno- dermato- pediatriei, adică patologiei cutanate imune a copilului și bolilor asociate: dermatita atopică, astm, leucemie acută limfoblastică, mastocitoză sau psoriazis. Speakerii din străinătate ne-au adus noutăți privind metodele de detectare a celor mai importante dermatofite, importanța metabolismului și auto-metabolismului, legătura dintre telomeri și îmbătrânire și efectul genei HLA-C în infecția cu HIV” .
Cele mai frecvente manifestări ale imunodeficienței comune variabile (CVID) sunt infecțiile respiratorii sau ale tractului gastrointestinal, mai putând apărea enterite ale sistemului nervos cu enterovirusuri. La ele se adaugă si bronșitele recurente, pneumoniile și, mai rar, hepatitele virale. ”În schimb, există o serie de manifestări neinfecțioase la pacienții cu CVID. O parte dintre acestea prezintă la debut diaree, malabsorbție, scădere ponderală. În plus, sunt din ce în ce mai multe cazuri în care cei cu astfel de afecțiuni au simptome suplimentare de hipersensitivitate, boli autoimune sau neoplasme. Totuși, indiferent de comorbidități, este clar rolul major al terapiei de substituție în menținerea unor parametri cât mai apropiați de normal ai vieții pacientului”, a explicat prof. dr. Victor Cristea, fost președinte al Societății de Imunologie din România.
CVID este una dintre cele mai frecvente imunodeficiențe primare (IDP) ale adultului (1:25.000 – 1:60.000), cu afectare egală a celor două sexe. Debutează mai frecvent la adulţi decât la copii. Observațiile clinice din ultimele decenii au arătat că multe persoane cu deficiențe imune au o viață relativ normală, fără simptome evidente până la vârsta de 50- 60 de ani. Dezvoltarea tehnicilor de biologie moleculară, derularea studiilor randomizate și, în special, inițierea de terapii eficiente au schimbat fundamental gândirea specialiștilor. Rata de supraviețuire și calitatea vieții celor afectați de astfel de boli rare au început să crească semnificativ. În România, pacienții cu CVID sunt tratați prin intermediul Programului național de diagnostic si tratament pentru boli rare“, titlul ”Intervenții”: Intervenția pentru asigurarea medicamentelor specifice pentru tratamentul bolnavilor cu b.15) sindrom de imunodeficiență primară.
Celulele stem și bolile reumatologice
În fiecare țesut din organism există celule stem proprii, dar care sunt dormande- când au crescut, nu se mai multiplică. Iar specialiștii își pun problema cum să ajungă la ele și cum să le trezească, iar dacă acest lucru este posibil, cum să evite transformarea lor în celule de care organismul nu are nevoie- celula stem fiind, prin definiție, o celulă care se poate transforma în orice. A doua sursă de celule stem este ingineria genetică: se ia o celulă obișnuită, i se scoate nucleul (care este același în toate celulele organismului) și se introduce într-o celulă provenită de la un embrion- o celulă care are aparatul de stem, care se va înmulți la nesfârșit și se va transforma în orice. Acest lucru se poate realiza și în România, a anunțat conf. dr. Florian Berghea, UMF ”Carol Davila” București.
Ce se poate face cu celulele stem în zona reumatismală? ”Cel mai des se folosesc așa- numitele celule stem mezenchimale, care nu sunt niște celule stem propriu- zise, adică nu se înmulțesc la nesfârșit, ci se opresc după câteva generații. Cea mai bună sursă de celule stem mezenchimale este, în prezent, grăsimea abdominală: se scot 30-40 ml care se prelucrează mecanic și puțin biochimic și se obține fie o mixtură de celule plus celule stem mezenchimale, fie pot fi separate, să avem mai ales celule stem mezenchimale, care sunt mai active metabolic. Pot fi folosite în artroză: în aceeași procedură chirurgicală, se desface articulația pacientului, la care, de obicei, cartilajul este distrus. Bucățile de cartilaj se taie și se toacă mecanic, se amestecă cu celule stem mezenchimale și cu un tip de lipici din fibrină, iar ceea ce rezultă se întinde pur și simplu pe osul care nu mai are cartilaj. Rezultatele de până acum arată că aderă la os și se formează un fel de cartilaj”, a explicat conf. Berghea.
Terapii biologice în astm la copii
Astmul alergic, dermatita atopică, rinita alergică pot avea terapii comune deoarece mecanismul patogenic este comun. În ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe cazuri de astm și astm sever la copii dar, din fericire, și terapii biologice care să permită controlul bolii. ”Astmul este o boală heterogenă, deoarece mecanismele care stau la baza lui sunt diferite. În momentul de față, mecanismele imunologice care fundamentează generarea astmului îl împart în eosinofilic (cu forma alergică și non- alergică) și cel fără eosinofile, mai puțin cunoscut. Astmul dificil de controlat este cel în care tratamentul nu duce la controlul bolii decât la valori foarte mari de terapie și poate nici atunci, necesită adăugarea, ca antiinflamator, a corticosteroidului, cu toate efectele sale secundare, iar calitatea vieții persoane afectate este alterată foarte mult. În cadrul acestui astm dificil există o categorie mică în procente de astm sever prezent și la 4,5% din copii și 10% din adulți. Deși sunt puțini pacienți, costurile terapiei și controlului bolii sunt extrem de mari. La copii, astmul atopic poate fi sever de la debut și poate avea asociate multe comorbidități care trebuie identificate și investigate. Când vorbim de medicina de precizie, diagnosticul fiind pus pe baza patogeniei, trebuie caracterizat fenotipul și trebuie trecut către endotip pe baza biomarkerilor – pentru a se putea identifica cea mai bună terapie țintită. Mai mult, există markeri care ne pot spune și care va fi evoluția bolii”, a explicat prof. dr. Carmen Bunu Panaitescu, UMF Timișoara. În momentul de față există fie în cercetare, fie deja în practică, o multitudine de terapii biologice bazate pe anticorpii monoclonali, care țintesc mecanismul patogen esențial.
Genetica și infecția cu HIV
Care este legătura dintre virusuri, boli neurologice, inflamație și imunologie? Prof. dr. Donato Zipeto, departamentul de Neuroștiințe al Universității din Verona, a vorbit despre infecția cu HIV-1, virusul care cauzează SIDA. Când o persoană este infectată cu HIV, apare o fază acută, după care sistemul imun controlează infecția, chiar și timp de câțiva ani. Între timp, sistemul imun este atacat și apar infecțiile oportunistice. Timpul care se scurge între infecțiile primare și instalarea SIDA este diferit, unii ajung mai repede la stadiul SIDA, alții mai greu, în decurs de câțiva ani, iar ”vinovat” ar fi factorul genetic, mai ales gena HLA-C. ”Infecția cu HIV-1 induce apariția de lanțuri libere HLA-C pe suprafața celulei. Absența HLA-C descrește infectivitatea virală a HIV-1. De asemenea, pacienții infectați cu HIV-1 cu alele HL-C instabile pot avea un răspuns imun mai slab contra infecției, ar putea produce virioni cu o capacitate de infectare mai mare și, în plus, ar putea suferi de boli neurocognitive din cauza neuroinflamației puternice”, a explicat prof. Zipeto.
Terapia durerii
Prevalența pacienților cu durere cronică non- oncologică este de 20% în Europa și de 26% în SUA. În oncologie, durerea apare în stadiile terminale la 70-90% dintre pacienți. Prevalența globală a durerii cronice este de 50- 70%. În 78% dintre cazuri, durerea reprezintă principalul motiv pentru care pacienții merg la urgență. La nivel global, durerea afectează sute de milioane de persoane, însă multe rămân netratare sau sunt tratate insuficient. ”Tratamentul corect al durerii acute poate preveni instalarea durerii cronice. Antiinflamatoarele rămân cea mai des folosită unealtă de combatere a durerii, însă terapiile adjuvante și complementare reprezintă o soluție pentru îmbunătățirea actului therapeutic. Terapia durerii presupune o specialitate complementară care beneficiază de o echipă medicală complex care poate aborda întreaga patologie cauzatoare de durere. Ar trebuie să existe doctori specializați în terapia durerii în fiecare spital, ar trebui să existe echipe multidisciplinare care să aibă reumatolog, internist, anestezist, farmacist, psiholog și psihiatru”, a susținut șef lucrări dr. Nicuța Manolache, Universitatea Dunărea de Jos, Galați.
Diagnosticul molecular al dermatomicozelor
Infecțiile fungice ale pielii, părului sau unghiilor (dermatomicoze) afectează aproximativ 25% din populația lumii (aproximativ 1,5 miliarde persoane). 50% dintre diagnosticele vizuale sunt greșite, pentru un diagnostic valid fiind esențială dovada patogenă. ”Problema este că, până în prezent, nu au existat standarde de diagnostic molecular. Acoperirea scăzută a agenților patogeni duce la un risc crescut de rezultate fals negative și la imposibilitatea de depistare a mucegaiurilor și ciupercilor. Rata mare de eșec în determinarea speciilor de agenți patogeni apare din cauza evaluării complicate și nestandardizate. Consecințele sunt: imposibilitatea instituirii unui tratament adecvat, risc crescut de recidivă sau terapii inutile”, a atras atenția dr. Markus Cavalar, șef secție Diagnosticare infecțioasă moleculară, Euroimmun Medizinische Labodiagnostika AG. În prezent, pe piață au apărut teste specializate pentru HPV, infecții cu transmitere sexuală și dermatomicoze.
EUROArray HPV – screening inovativ pentru HPV- detectează complet și clasifică toate cele 30 de subtipuri relevante ale HPV anogenital, face distincția între tulpinile HPV cu risc înalt și cu risc scăzut, identifică cu precizie fiecare agent individual al unei infecții multiple, etc. EUROArray STI- determinarea infecțiilor cu transmitere sexuală- detectează 11 agenți patogeni în același timp, depistează infecțiile asimptomatice sau pe cele cu simptome nedefinite, previne infertilitatea și avortul, etc.
