Acromegalie este o afecţiune determinată de de excesul de hormon de creştere (hormone sopatotrop) la adult. Se caracterizează prin modificări morfologice hipertrofice ale mâinilor, picioarelor şi capului, la care se asociază tulburări cardiace.
Hormonul este o substanță biochimică ce transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.
Sistemul endocrin este alcătuit din glande care elimină produșii de secreție direct în sânge.
Amiloidoza este o afecțiune rară care se dezvoltă atunci când o proteină numită amiloid se acumulează în organe.
Amiloidul este o proteină anormală produsă în mod obișnuit în măduva osoasă și poate fi depusă în orice țesut sau organ.
Proteinele sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată.
Inflamația este un răspuns biologic complex la factori nocivi, cum ar fi microorganisme patogene, factori iritanți, celule bolnave. Inflamația este un mecanism prin care organismul luptă împotriva factorilor cauzatori ai bolii, inițiind totodată procesul de vindecare.
Cardiomiopatiile sunt boli ale mu;chiului cardiac (boli ale miocardului). În aceste boli este modificată structura miocardului și din acest motiv este afectată funcționarea sa.
Aritmia cardiacă este termenul medical folosit pentru bătăi neregulate ale inimii sau ritm cardiac anormal.
Miocardul este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui cardiac, format din țesut muscular. În structura miocardului se disting două varietăți de țesut muscular: țesutul cardiac și țesutul nodal.
Tahicardia este o frecvență cardiacă care depașește normalul. O frecvență cardiacă în repaus peste 100 de bpm este în general acceptată ca tahicardie.
Sindrom se numește un complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului, constând în totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică[
Limfangioleiomiomatoza este o patologie rară care afectează în principal funcţia pulmonară şi vasele limfatice.
Chilotoraxul este un tip de pleurezie care rezultă din acumularea de fluid limfatic în cavitatea pleurală.
Pleurezie constă în inflamarea pleurei – membrana care căptușește plămânii, precum și cavitatea toracică. Concret, pleurezia este caracterizată de inflamarea țesuturilor dintre plămâni și cutia toracică.
Dispneea este o stare instalată datorită efortului fizic intens, dar poate fi și o starea patologică datorită unor boli, care se manifestă prin respirație grea, modificarea ritmului respirației.
Patologia este partea medicinei care se ocupă cu etiologia (cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patologice) de decurgere a bolii, mai precis cu simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum și urmările acestora asupra organismului.
Pneumotorax – este afecțiunea în care cavitatea pleurală se transformă dintr-o cavitate virtuală într-una reală, prin pătrunderea aerului între cele două foițe pleurale : parietala, cea care învelește pe interior cavitatea toracică, și viscerală, cea care acoperă plămânul.
