Diagnosticul sclerodermiei este clinic, însă analizele de laborator susțin diagnosticul și ajută la evaluarea prognosticului.

Cu toate acestea, la unii pacienți diagnosticul nu poate fi stabilit clinic și sunt necesare teste de laborator care cresc probabilitatea prezenței bolii însă în cazul în care sunt negative, boala nu poate fi exclusă.

Anticorpii antinucleari (ANA) sunt prezenți în peste 90% din cazuri. Factorul reumatoid este pozitiv la o treime din pacienți cu sclerodermie. Anticorpii anticentromer sunt prezenți în serul unei proporții mari de pacienți cu scleroză sistemică limitată. În cazul sclerodermiei generalizate (difuze) se întâlnesc mai frecvent anticorpi anti-Scl 70 (topoizomerază I). Anticorpii anti-ARN polimeraza III sunt asociați cu sclerodermia generalizată, crize renale sclerodermice și neoplazii. Cea mai cost-eficientă cale de a investiga prezența anticorpilor în sclerodermie, este de a testa inițial anticorpii anti-Scl 70, anticentromer și anti-ARN polimeraza III; dacă rezultatele sunt negative, atunci se poate lua în discuție evaluarea celorlalți anticorpi, în funcție de contextul clinic.

Alte teste paraclinice utile în evaluarea sistemică a pacienților cu sclerodermie:

  • Hemogramă – poate evidenția anemie;
  • Dermatoscopie și/sau biopsie cutanată;
  • Capilaroscopie periunghială – tehnică imagistică neinvazivă, utilizată pentru evaluarea microcirculației;
  • Scorul cutanat modificat Rodnan (mRSS) – evaluează îngroșarea tegumentară la nivelul a 17 zone, folosind o scală de la 0 la 3; scorul cutanat se calculează apoi prin adunarea scorurilor individuale;
  • Teste pulmonare funcționale (spirometrie, capacitatea de difuziune a monoxidului de carbon – DLCO) – identificarea tulburării ventilatorii de tip restrictiv;
  • Test de mers timp de 6 minute – marker funcțional al capacității de efort fizic;
  • HRCT (tomografie computerizată cu rezoluție înaltă) – investigație inițială pentru vizualizarea detaliată a plămânilor și detectarea afectării pulmonare;
  • Bronhoscopie cu lavaj bronho-alveolar – excluderea altor diagnostice;
  • Măsurarea tensiunii arteriale;
  • Electrocardiogramă;
  • Ecografie cardiacă;
  • Endoscopie digestivă superioară și/sau inferioară;
  • Ecografie abdominală;
  • Probe funcționale renale;
  • Ecografie reno-vezicală.