Sclerodermia sau scleroza sistemică este o boală autoimună cronică din grupul colagenozelor, a cărei cauză este necunoscută, caracterizată fiind de anomalii vasculare, inflamație sistemică și fibroză difuză, interesează atât pielea cât și multe din organele interne (mai ales, tractul digestiv, plămânii, cordul, rinichii, etc). Sclerodermia sistemică se prezintă sub două forme, difuză și limitată, iar între aceste forme există diferențe de prezentare, autoanticorpi, evoluție și prognostic, dar și de tratament.
Termenul „sclerodermia” provine dintr-un cuvânt grecesc – „scleroderma” – care înseamnă „piele dură”. În această boală, pielea devine strălucitoare şi dură (aspră) datorită îngroşării.
Sclerodermia este o boală care afectează ambele sexe, toate rasele, cu o distribuţie generală care variază in funcţie de localizarea geografică şi factorii de mediu şi ocupaţionali. Comparativ cu alte boli de ţesut conjunctiv, scleroza este o boala rară, cu o epidemiologie dificil de stabilit, acest lucru putand fi influenţat şi de diversitatea clinică a bolii, subdiagnosticarea formelor timpurii de boală.
Femeile prezintă un risc mai mare de dezvoltare a bolii faţă de barbaţi cu un raport care variază de la 3/1 pana la 20/1, asociat probabil cu hormonii feminini, sarcina.
Nu există dovezi, până în prezent, că este o boală moştenită, cu toate că s-au raportat câteva cazuri de boală în care aceasta a apărut la doi sau mai mulţi membri ai aceleiaşi familii.
