Miastenia Gravis (MG) este o boală neuromusculară, de natură autoimună, care se manifestă prin slăbiciune musculară variabilă, chiar de la o ora la altă, iar ținând cont de specificul bolii, pacienții cu MG au în tratament imunosupresoare, deci sunt considerate persoane cu risc crescut de a se infecta ușor cu Sars-Cov-2. Sunt explicațiile date, într-un interviu pentru portalul www.caspa.ro, de Adriana Harja, Președinte, Asociația Națională Miastenia Gravis România (ANMGR).
Potrivit acesteia, nici lor nu le-a fost ușor în pandemie: ”Mulți pacienți, în special, cei din provincie (din mediul rural sau orașe mici) nu au mai putut ajunge la spital pentru evaluare periodică și ajustarea tratamentului. Parte dintre acești pacienți au rămas pe schemă de tratament mai veche de 6 luni, deci, implicit, scrisoarea medicală. Unora nu li s-a eliberat rețeta de către medicul de familie și au avut de suferit din acest motiv. Alții au hotărât să-și cumpere medicametele. Cei care au avut neapărat nevoie de medic specialist (neurolog) au ajuns la cabinete private – deci costurile au crescut. S-a întâmplat ca persoane cu MG să se infecteze și să fie testați pozitiv COVID-19. Din fericire, majoritatea celor infectați au avut simptome ușoare spre medii și au reușit să se recupereze. Dar sunt pacienți cu MG care au ajuns în spital, au avut nevoie de terapie cu oxigen, au avut nevoie de antibiotice – în cazul MG este riscant să administrezi anumite antibiotice, pentru că acestea pot agrava simtomele bolii”.
Puseul de miastenie
Orice perturbare a stării de sănătate, de orice natură, generează intrarea în puseu de miastenie, care se caracterizează printr-o dependență totală de ajutorul altei persoane. Persoanele cu miastenie care ar dori să se interneze în spital pentru rezolvarea altor probleme – chirurgicale, infecții etc – chiar au nevoie de însoțire și ajutor din partea altei persoane. Urmarea: ”În perioada pandemiei, deoarece nu era permisă intrarea în spital cu însoțitor, multe persoane cu MG și-au amânat intervenții chirurgicale sau internări pentru rezolvarea altor probleme medicale cronice. O persoană cu MG care are o problema gravă de sănătate, pentru a rezolva această problemă are nevoie de un consult complex, din partea unei echipe interdisciplinare. În timpul pandemiei, această colaborare dintre doctori de diferite specialități a funcționat extrem de greu.”
