“Cauzele hipertensiunii pulmonare sunt de multe ori necunoscute. Pentru clarificarea cauzei există un protocol de investigare a pacientului care elimină treptat diversele afecțiuni care contribuie la creșterea presiunii în artera pulmonară. Acestea includ posibilitatea unor modificări genetice, a unui istoric de embolie pulmonară, istoric de afecțiuni pulmonare care duc la cicatrizarea plămânului, boli cardiace, sau alte afecțiuni fără o cauză specifică, dar care produc inflamația arterelor, capilarelor sau a venelor pulmonare responsabile de oxigenarea pulmonară a sângelui”, spune Dr. Tudor Toma, medic pneumolog la University Hospital Lewisham & Greenwich din Anglia, într-un interviu acordat portalului MedicalManager.ro cu ocazia Zilei Mondiale a Hipertensiunii Pulmonare, marcată în fiecare an pe 5 mai.
Porivit specialistului român, hipertensiunea pulmonară este o afecțiune destul de rară, însă reprezintă o problemă majoră atât pentru pacienți, cât și pentru medici. “Incidența exactă nu este cunoscută, depinde foarte mult dacă acești pacienți sunt diagnosticați corect și dacă sunt incluși într-un registru național de hipertensiune pulmonară, pentru a avea o imagine cât mai realistă a situației. În Statele Unite, de exemplu, la o populație de aproximativ 320 milioane, se înregistrează în fiecare an aproximativ 1000 de pacienți noi, cu o proporție mai mare în rândul femeilor. În Marea Britanie, unde există un registru național, incidența este asemănătoare. Din câte știu și în România există un registru național, iar Profesorul Miron Bogdan, de la Institutul Marius Nasta din București, este cel care a inițiat acest registru și s-a ocupat cel mai mult de această patologie din România”, explică Dr. Tudor Toma.
Acesta susține că tratamentul depinde foarte mult de cauza care determină hipertensiunea pulmonară, dacă aceasta poate fi identificată, și de mecanismul prin care se produce hipertensiunea. “Există o serie de medicamente care se pot administra numai după evaluarea pacienților pe baza protocolului pentru hipertensiune, și care necesită monitorizarea acestora în centre specializate. Ecografia cardiacă ajută foarte mult la diagnosticul și la monitorizarea acestor pacienți și, din acest motiv, abordarea trebuie să fie multidisciplinară. Transplantul pulmonar este o soluție limitată. Nu toți pacienții cu hipertensiune pulmonară pot beneficia de transplant. În plus, trebuie să nu uităm că transplantul înlocuiește de fapt o boală, hipertensiunea pulmonară, cu o altă boală, plămânul transplantat, și din acest motiv transplantul are indicație doar într-un număr restrâns de cazuri atent selecționate”.
Mesajul medicului Tudor Toma pentru pacienții diagnosticați cu hipertensiune pulmonară este să aibă încredere în echipa medicală care are grijă de ei. “Deși este o afecțiune complexă, medicii care se ocupă de acești pacienți sunt în general dintre cei mai buni și lucrează în echipă cu medici cardiologi, cu fizioterapeuti, cu asistenți dintre cei mai buni. La fel important este mesajul pentru cei care nu au fost diagnosticați, dar simt că nu pot respira bine, în special la efort, și care trebuie să se adreseze în cel mai scurt timp unei echipe medicale, pentru investigare”, conchide dr. Tudor Toma.